Oare?

Orasul in care traiesc e intr-o contiuna schimbare. In rau dar se schimba.Insa cred ca de fapt locuitorii ar trebui sa sa schimbe. Ei vor sa schimbe toti oamenii din jur in functie de asteptarile lor. Toti spun ca ar trebui sa ma schimb. Spun ca sunt mult prea pesimista si ar trebui sa devin(ca prin minune) optimista Daca as fi optimista, de cate ori pe zi m-as minti ca atunci cand iti zambesc o sa vezi ca nu e zambetul pe care il afisez tuturor, ca o sa vezi in ochii mei ce vreau eu sa vad in ai tai, ca o sa te schimbi, ca o sa fii cum vreau eu doar pentru o zi. Cred ca optimismul e cea mai usoara modalitate de a ne minti. Sub pretextul ca “in subconstientul nostru daca gandim pozitiv o sa se intample ce ne dorim” ne mintim cu nerusinare si atunci cand o sa ne trezim o sa vedem ca am fost sedati de acest gand marsav si nu am vazut care e realitatea. Si totusi toata lumea e optimista si cica merge. La toti dar nu la mine. Si spun ca asta e pt ca nu sunt convinsa. Si nu sunt pt ca mi-e frica sa cred ca totul o sa fie bine si sa traiesc in aspteptarea unui lucru ce nu va veni niciodata. Pentru ca adevarul e ca tu nu te vei schimba niciodata si vei trece nepasator peste tot ce simt eu.